Tot înainte

One pill makes you larger, and one pill makes you small
And the ones that mother gives you, don't do anything at all
Go ask Alice, when she's ten feet tall

Valurile timpului

Au trecut aproape 9 ani de când îmi petreceam weekendul în facultate, încercând să rezolv problemele date ca și când viitorul depindea de rezultatele obținute. Poate că așa a fost, poate că în urma soluțiilor pe care le-am dat am ajuns acum aici. Nu departe, tot pe Pământ am rămas...încă mai avem de muncă.

Cu toate că au trecut anii, fundația a rămas neclintită, suntem prezenți, ținem legătura aproape zilnic. Asta mă face fericit.

Din adâncurile trecutului azi mi-am amintit de o piesă, îi mai dau odată play.

   

Ne trebuie subiect pentru tema săptămânii, poate o schimbăm la două săptămâni.

Sambata fun

:|

Aproape

Bleah ma simt oribil, facultatea asta m-a secat de tot.

4 zile mai tarziu:

Preferinţele politice ale autobuzului cu numărul 427x de pe linia 133

Mie îmi plac autobuzele ăstora de la RATB. Puncte de referinţă în confort, ele oferă un spaţiu unic de interacţiune umană, interacţiune care uneori are tendinţa să devină supărător de intimă, urît mirositoare şi zgomotoasă. Să tolerezi unele personaje, creaturi, arome, behăituri, hăhăituri, ignături s.a. devine un exerciţiu de tarie şi, uneori, chiar de autocunoaştere.

Şi vorbind de autocunoaştere, gîndul meu pleacă în Tibet. Călugării buddişti sunt nişte măscărici fără cusur. Este firesc că-şi permit să bea apă pe nas în timp ce stau într-un deget dacă ei se antrenează şi locuiesc singuri în creieri de munţi. Eu propun să-i aducem în Bucureşti şi să-i lăsăm să locuiască aici. Poate că cele mai indicate locaţii sunt cartierul rezidenţial Rahova, cartierul rezidenţial Ferentari, cartierul Lacul Tei (Na! Pe ăsta nu l-am facut rezidenţial ca să moară Andrei de oftică!), cartierul Salajan şi, de ce nu, putem să ne gandim chiar şi la Giuleşti-Sîrbi. Mă îndoiesc că ei dacă nu devin bucureşteni (eventual cadavre), o să-i transforme pe cei din jur în călugări şi măicuţe.

Revenim la autobuzul 427x. În mod enigmatic am mers de două ori într-o singură zi cu acest autobuz 427x. Nu am fost impresionat nici de mirosul pestilenţial, nici de stratul gros de jeg de pe scaune, nici de burta gigantică a şoferului, nici de beşinăturile unuia dintre cei doi boschetari care se deplasau grabiţi undeva, ci de un mesaj, scris corect din punct de vedere gramatical, care suna cam aşa: "M.ie Băsescu". Această propoziţie rezultată dintr-o gîndire cristalină şi completă era aşezată pe scaunul de la geam de pe ultimul rînd. Genialitatea aceasta mică mi-a adus în sinapse o întrebare: 427x şi-a exprimat singur preferinţele politice sau este manipulat de mogulii cu belet?!

13 aprilie 2011

Reply Tema Saptamanii II

Eu asta visez, asta pictez..

Tema săptamânii

Visez un somn fără vise.

Scrieţi despre somn, despre vise, despre dimineaţă, despre noapte şi, în general, despre ce simţiţi voi.

Data limită este duminica viitoare.

Cine nu îndeplineşte sarcina trebuie să dea de băut la colaboratori.

|>|

Am pus-o pe fbk recent dar nu a bagat nimeni de seama, mie mi se pare prea tare.