21 martie, 2010

Executia

Da! Da! Da!
Asta striga multimea ametita de foame, in timp ce condamnatul Jean Teofanis Nevertebratus iese legat la maini si dezlegat la neuron, indreptandu-se incet catre oficiul judecatoresc, care ii va aranja divortul dintre trup si putinul suflet pe care-l mai detine.
Completul de judecata este coordonat de Phelidoner, un calau experimentat care nu-si murdarea niciodata gulerul de la camasa. Barfa din oras spunea ca nevasta lui, Merinda Linda, fugise de acasa tocmai pentru ca era prea curat si prea ordonat. Altii spun ca a exersat spanzuratul cu doua sfori si jumatate pe ea. Adevarul este undeva, la mijloc de streang.
Apar oaspetii de seama: preotul, primarul, postasul, laptareasa, facility managerul si inginerul de salubritate publica.
O trupa de muzicanti porneste un cantec de groapa, plin de ofuri, oftaturi si jale.
Se semneaza ultimele hartii. Streangul este ales pentru marimea clientului, este pus corespunzator normelor europene in vigoare, iar preotul il intreaba de o ultima dorinta:
- Mai ai vreo ultima pofta, fiule?!
- Da, parinte. Sa-mi scrieti pe Twitter ca m-am curatat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu