Unde fuge mintea cand ii este frica? In intuneric. Acolo nu vede nimic si nu o deranjeaza nimic. De fapt vede..dar in mintea ei. Imaginatia o relaxeaza, reprezentarea ei o vindeca. Lasa urme pe o hartie, pe un suport ce nu apartine nimanui...ce este hartia fara imagini si sentimente? O minte ce se ascunde?
Sa ai grija sa nu stai in intuneric prea mult, e posibil ca el sa te placa si tu pe el...sa nu te trezesti cand nu trebuie caci vei afla sursa creatiei si apoi nu iti vei mai dori sa visezi, atunci totul devine real intr-o lume ce se invarte dar nu ameteste niciodata.
Doar pe cei ce cugeta si reflecta asupra acelei lumi ascunse ii ia ameteala cand nu te astepti si atunci ii simti pierduti iar lumea ii clasifica. Ii judeca si le pun o eticheta banala urmand sa primeasca un ajutor ordonat de cei care au avut norocul sa nu treca prin momente indoielnice...sau poate ca se insala?
Se afișează postările cu eticheta texte. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta texte. Afișați toate postările
15 august, 2010
05 aprilie, 2010
Healing Hands
In palmele tale
Stau zambetele mele
Si mai stau mototolite
Lacrimi si ganduri hulite.
Pe degetele tale stau
Sperante si daca vreau
Le sarut incet-incetisor
Ca sa nu le port de dor
Si pe sub pod trece
Timpul in suvoi rece
Unghia ascunde in ea
Farame din luna mea
Iar chipel meu, uneori,
Brazdat de rele si orori
Atins de mainile tale
N-are nevoie de catedrale.
Stau zambetele mele
Si mai stau mototolite
Lacrimi si ganduri hulite.
Pe degetele tale stau
Sperante si daca vreau
Le sarut incet-incetisor
Ca sa nu le port de dor
Si pe sub pod trece
Timpul in suvoi rece
Unghia ascunde in ea
Farame din luna mea
Iar chipel meu, uneori,
Brazdat de rele si orori
Atins de mainile tale
N-are nevoie de catedrale.
21 martie, 2010
Executia
Da! Da! Da!
Asta striga multimea ametita de foame, in timp ce condamnatul Jean Teofanis Nevertebratus iese legat la maini si dezlegat la neuron, indreptandu-se incet catre oficiul judecatoresc, care ii va aranja divortul dintre trup si putinul suflet pe care-l mai detine.
Completul de judecata este coordonat de Phelidoner, un calau experimentat care nu-si murdarea niciodata gulerul de la camasa. Barfa din oras spunea ca nevasta lui, Merinda Linda, fugise de acasa tocmai pentru ca era prea curat si prea ordonat. Altii spun ca a exersat spanzuratul cu doua sfori si jumatate pe ea. Adevarul este undeva, la mijloc de streang.
Apar oaspetii de seama: preotul, primarul, postasul, laptareasa, facility managerul si inginerul de salubritate publica.
O trupa de muzicanti porneste un cantec de groapa, plin de ofuri, oftaturi si jale.
Se semneaza ultimele hartii. Streangul este ales pentru marimea clientului, este pus corespunzator normelor europene in vigoare, iar preotul il intreaba de o ultima dorinta:
- Mai ai vreo ultima pofta, fiule?!
- Da, parinte. Sa-mi scrieti pe Twitter ca m-am curatat.
Asta striga multimea ametita de foame, in timp ce condamnatul Jean Teofanis Nevertebratus iese legat la maini si dezlegat la neuron, indreptandu-se incet catre oficiul judecatoresc, care ii va aranja divortul dintre trup si putinul suflet pe care-l mai detine.
Completul de judecata este coordonat de Phelidoner, un calau experimentat care nu-si murdarea niciodata gulerul de la camasa. Barfa din oras spunea ca nevasta lui, Merinda Linda, fugise de acasa tocmai pentru ca era prea curat si prea ordonat. Altii spun ca a exersat spanzuratul cu doua sfori si jumatate pe ea. Adevarul este undeva, la mijloc de streang.
Apar oaspetii de seama: preotul, primarul, postasul, laptareasa, facility managerul si inginerul de salubritate publica.
O trupa de muzicanti porneste un cantec de groapa, plin de ofuri, oftaturi si jale.
Se semneaza ultimele hartii. Streangul este ales pentru marimea clientului, este pus corespunzator normelor europene in vigoare, iar preotul il intreaba de o ultima dorinta:
- Mai ai vreo ultima pofta, fiule?!
- Da, parinte. Sa-mi scrieti pe Twitter ca m-am curatat.
26 ianuarie, 2010
Liftu' lui Mengongu
Ziua se imbratisa cu noaptea, iar vantul batea lenes plimband un cos cu flori de primavara, care miroseau a mar copt, lapte cald cu miere si scortisoara. Blocurile radeau gadilate de sutele de beculete care se aprindea si se stingeau pe burtile si spinarile lor.
Mengongu era in drum spre garsoniera sa cu trei balcoane dupa o zi lunga de fabricat papusi blonde care danseaza conga pe death metal. Prevazator, si-a pregatit cheile de la usa de intrare in bloc inca de ieri dimineata. Ajuns in fata usii de termopan Gealat isi multumi pentru ca a ajuns iarasi acasa cu ambele picioare inca atasate de bazin.
Cheia intra, fara opozitie, in yala si usa se deschise cu un clang! puternic. In scara blocului doua vecine numarau secundele de reclama pana la urmatoarea telenovela. Mengongu saluta politicos si chema liftul. Acesta veni iute si Mengongu se sui in el. Inchide usile acelea vechi si apoi apasa pe butonul pentru etajul patru. Liftul pleca sacadat. Drumul pana la etajul patru paru o eternitate dar Mengongu ajunge si deschide usa liftului.
Iesind din lift observa ca in jurul lui erau multi necunoscuti care-l priveau insistent. Erau imbracati in fel si fel de haine, care mai de care mai colorate si stridente. Un batran chelios cu o teava infipta in plex il intreba foarte amabil:
- Crezi ca ma doare?
- Presupun ca da, spuse Mengongu cu jumatate de gura.
Atunci simti cum totul in jurul sau se misca, necunoscutii izbucnira intr-un ras isteric iar pamantul se cutremura. Mengongu sari in lift si cobora la parter. Tranti usa liftului de perete si fugi rapid afara.
Afara se intalni cu vecinul sau de palier care l-a intrebat ce a patit de este asa de speriat si unde a fost in ultimele luni de zile. Mengongu ii povesti totul dar ramane socat de intrebare:
- Cum adica luni de zile?
- Da. Toti s-au intrebat ce faci, unde esti. Am fost chiar in casa ta cu politia dar nu erai acolo. M-ai spune-mi de batranul acela.
- Pai era chel, destul de inalt, avea un zambet cald si un ras de maniac.
Vecinul se cauta in buzunarul de la palton si scoate o fotografie cu el si un domn.
- Acesta este batranul cumva?
- Da, da, chiar el este! izbucni nevrotic Mengongu.
- El este bunicul meu care a murit dupa ce blocul in care locuia s-a prabusit, acum cateva saptamani, in urma unei explozii.
Mengongu simti cum ochii i se invart in cap si cum sangele ii fugi din extremitati.
Vecinul trecu pe langa el si intra in bloc. Mengongu se intoarse si-l privi. Vecinul avea si el o teava infipta in spate.
Mengongu era in drum spre garsoniera sa cu trei balcoane dupa o zi lunga de fabricat papusi blonde care danseaza conga pe death metal. Prevazator, si-a pregatit cheile de la usa de intrare in bloc inca de ieri dimineata. Ajuns in fata usii de termopan Gealat isi multumi pentru ca a ajuns iarasi acasa cu ambele picioare inca atasate de bazin.
Cheia intra, fara opozitie, in yala si usa se deschise cu un clang! puternic. In scara blocului doua vecine numarau secundele de reclama pana la urmatoarea telenovela. Mengongu saluta politicos si chema liftul. Acesta veni iute si Mengongu se sui in el. Inchide usile acelea vechi si apoi apasa pe butonul pentru etajul patru. Liftul pleca sacadat. Drumul pana la etajul patru paru o eternitate dar Mengongu ajunge si deschide usa liftului.
Iesind din lift observa ca in jurul lui erau multi necunoscuti care-l priveau insistent. Erau imbracati in fel si fel de haine, care mai de care mai colorate si stridente. Un batran chelios cu o teava infipta in plex il intreba foarte amabil:
- Crezi ca ma doare?
- Presupun ca da, spuse Mengongu cu jumatate de gura.
Atunci simti cum totul in jurul sau se misca, necunoscutii izbucnira intr-un ras isteric iar pamantul se cutremura. Mengongu sari in lift si cobora la parter. Tranti usa liftului de perete si fugi rapid afara.
Afara se intalni cu vecinul sau de palier care l-a intrebat ce a patit de este asa de speriat si unde a fost in ultimele luni de zile. Mengongu ii povesti totul dar ramane socat de intrebare:
- Cum adica luni de zile?
- Da. Toti s-au intrebat ce faci, unde esti. Am fost chiar in casa ta cu politia dar nu erai acolo. M-ai spune-mi de batranul acela.
- Pai era chel, destul de inalt, avea un zambet cald si un ras de maniac.
Vecinul se cauta in buzunarul de la palton si scoate o fotografie cu el si un domn.
- Acesta este batranul cumva?
- Da, da, chiar el este! izbucni nevrotic Mengongu.
- El este bunicul meu care a murit dupa ce blocul in care locuia s-a prabusit, acum cateva saptamani, in urma unei explozii.
Mengongu simti cum ochii i se invart in cap si cum sangele ii fugi din extremitati.
Vecinul trecu pe langa el si intra in bloc. Mengongu se intoarse si-l privi. Vecinul avea si el o teava infipta in spate.
01 decembrie, 2009
Savin
Cerul era albastru si incredibil de plictisit. E greu sa stai mereu deasupra tuturor si sa nu le vezi decat chelia sau pleata, iar singurele tale momente de dinamica sa fie niste furtuni anoste si ude.
In ziua aceea, singurul care statea sub el era Savin. Savin era un tanar destul de tanar, cu umeri lati, cam atat de inalt, cu ochii partial deschisi si cu patruzeci si patru la piciorul stang si treizeci si cinci la piciorul drept. Era imbracat cu pantaloni scurti de culoare roz, un pulover crosetat de un dud din Gradina Cismigiu, o palarie cam mare si in picioare purta niste sandale impermeabile produse intr-un conac decorat in stil rustico-thailandez, aflat intr-o suburbie a Oborului.
Savin o astepta o ora. O astepta o zi. O astepta o saptamana dar deveni foarte iritat de absenta ei. Fata il tachina mereu asa. Ii promitea totul si apoi uita de promisiunea facuta, lasandu-l cu gandurile sale si cerul. Cerul ii era un prieten apropiat iar gandurile erau de o frumusete incredibila. Daca ar fi stiut si ea cat de minunate sunt s-ar fi indragostit de ele si de el. Marele hop era ca fata nu reusea sa-i auda, sa-i vada sau sa-i inteleaga gandurile. Ea nu putea sa vada si sa simta decat culori, forme, texturi, litere si unele sunete organizate.
Sfatuit de Cer si satul de jocul acesta al fetei, Savin ii scrie o poezioara, ii picteaza un tablou si ii compune o melodie in care dupa un ritual trac care implica autoflagelare spirituala, isi intipareste toate gandurile.
Fuge apoi pe mare purtat de vantul unei furtuni si i le da fetei. Sfarsitul povestii ??! Sfarsitul povestii este doar inceputul. Un inceput care s-a lasat asteptat.
In ziua aceea, singurul care statea sub el era Savin. Savin era un tanar destul de tanar, cu umeri lati, cam atat de inalt, cu ochii partial deschisi si cu patruzeci si patru la piciorul stang si treizeci si cinci la piciorul drept. Era imbracat cu pantaloni scurti de culoare roz, un pulover crosetat de un dud din Gradina Cismigiu, o palarie cam mare si in picioare purta niste sandale impermeabile produse intr-un conac decorat in stil rustico-thailandez, aflat intr-o suburbie a Oborului.
Savin o astepta o ora. O astepta o zi. O astepta o saptamana dar deveni foarte iritat de absenta ei. Fata il tachina mereu asa. Ii promitea totul si apoi uita de promisiunea facuta, lasandu-l cu gandurile sale si cerul. Cerul ii era un prieten apropiat iar gandurile erau de o frumusete incredibila. Daca ar fi stiut si ea cat de minunate sunt s-ar fi indragostit de ele si de el. Marele hop era ca fata nu reusea sa-i auda, sa-i vada sau sa-i inteleaga gandurile. Ea nu putea sa vada si sa simta decat culori, forme, texturi, litere si unele sunete organizate.
Sfatuit de Cer si satul de jocul acesta al fetei, Savin ii scrie o poezioara, ii picteaza un tablou si ii compune o melodie in care dupa un ritual trac care implica autoflagelare spirituala, isi intipareste toate gandurile.
Fuge apoi pe mare purtat de vantul unei furtuni si i le da fetei. Sfarsitul povestii ??! Sfarsitul povestii este doar inceputul. Un inceput care s-a lasat asteptat.
23 noiembrie, 2009
Sume matematico-afective
Suma noastra e fixa. Suma noastra este simpla si totusi nu poate fi scrisa. Nu are virgula, zecimale infinite sau zerouri. Este o suma perfecta. Nu apare in cartile de matematica pentru ca nimeni nu a reusit vreodata sa o desluseasca sau sa o gandeasca. Ii simtim existenta dar nu o putem percepem decat uneori cand ni se arata timida si candida. Nu are chip sau forma, inaltime sau greutate, dar are forta. Este veriga lipsa dintre stiinta si Creator. Este raspunsul la orice intrebare, dar mai mult decat atat, ea este insasi intrebarea.
03 noiembrie, 2009
Oltenita - Faurei si invers
Transeele si praful verde de pe acest drum mitic-initiatic, impanzit de nuclee ale varfului de evolutie sociala si umana, tremura in fata pasului tau de fulg albastru. Stalpii se desfac ca un trandafir zgribulit, iar cablurile se incolacesc in papadii de garsoniera colentineana. Toate antenele parabolice se strang in nori de fluturi violeti si descriu in zborul lor brownian urmele pasilor tai de mata rasfatata.
Desigur, si Muzica te asista mergand pe varfuri cu o pusca-acordeon si o grenada-tambal. Si te urmareste incet... inceeet.... incetisoor.... Shhhhhtt!!! ... vaneaza ... dragoste .....
Desigur, si Muzica te asista mergand pe varfuri cu o pusca-acordeon si o grenada-tambal. Si te urmareste incet... inceeet.... incetisoor.... Shhhhhtt!!! ... vaneaza ... dragoste .....
31 octombrie, 2009
Stai putin in cap
Senzatiile sunt patrate, conice sau albe, iar perceptiile sunt mereu ovale si roz. Daca ar fi fost Altfel, cerul ar fi fost stanga jos iar trotuarul sus. Exceptie ar face doar bordurile care ar fi pe un ax vertical, paralel cu timpul. Imaginati-va, daca neuronii va permit, un cer de vanzare si diversi coate-goale, care incearca sa te convinga sa cumperi si sa fi vecin cu luna si constelatia parizerului de pui.
Ar fi poate o lume in care Elodia l-ar fi omorat pe Cioaca, iar Dan Diaconescu ar fi numai in reluare. Nikita ar fi probabil anorexica, Sexy Braileanca ar fi profesoara universitara de Stangul Afacerii, Eva Kant ar scrie o lucrare de filozofie politica, Romeo Fantastik ar deslusi misterele psihicului feminin, iar Banel ar castiga balonul de platina la popice pe perna de aer rarefiat.
Da, da, da!!? Ce existenta anormala. Sau poate ... Poate aia ar fi lumea normala. Sau poate nu exista o lume normala. O lume normala este normala doar prin volumul ei de anormalitate.
Sa ascultam un remix frumos tare si sa visam o alta lume. Una mai galbena si cu mai multe dungi si buline ca nu facem economie!
Ar fi poate o lume in care Elodia l-ar fi omorat pe Cioaca, iar Dan Diaconescu ar fi numai in reluare. Nikita ar fi probabil anorexica, Sexy Braileanca ar fi profesoara universitara de Stangul Afacerii, Eva Kant ar scrie o lucrare de filozofie politica, Romeo Fantastik ar deslusi misterele psihicului feminin, iar Banel ar castiga balonul de platina la popice pe perna de aer rarefiat.
Da, da, da!!? Ce existenta anormala. Sau poate ... Poate aia ar fi lumea normala. Sau poate nu exista o lume normala. O lume normala este normala doar prin volumul ei de anormalitate.
Sa ascultam un remix frumos tare si sa visam o alta lume. Una mai galbena si cu mai multe dungi si buline ca nu facem economie!
30 octombrie, 2009
Pentru scaune sa mori!
Papagalii se pregatesc de cina. Au gatit friptura de nuc si garnitura de stevie. Le lipsesc insa scaunele. Nu pot sta la masa fara scaune! Astfel papagalii se strang in Marele Consiliu Papagalicesc si decid dupa doua milenii de cearta telepatica sa formeze un comando de papagali care sa fure scaune de la rame.
Comando-ul era format din trei papagali rosii, un sfert de papagal cu aripi albastre, un liliac alb-negru si doua randunici care sa-i ghideze pana in cazemata ramelor situata in parc la Plumbuita undeva sub un dud uscat.
Au mers ei doua zile si o saptamana de nopti si au ajuns intr-un final in fata portilor de mazga in spatele carora se aflau scaunele pliante muuult ravnite. Ei dau cu banul si liliacul pierde dupa ce i-au masluit moneda cu o bricheta cu beculet. Fortat de situatie, liliacul se apropie tip-til de poarta dar este atacat de o buburuza turbata cu coltii cat un castravete si cu spuma carbonica la urechi. Era cea mai infricosatoare insecta draguta din lume si pe dedesubt parea invincibila.
Situatia era maro. Ei se gandesc ceva timp si dibacesc un plan: vor ataca buburuza cu ceai negru si bete de lana. A doua zi seara ei ataca buburuza in timp ce ea se uita la Madalin Ionescu si o surprind exact in momentul in care Nikita si Naomi cantau. Scoasa din minciuni, buburuza ii face zeama de varza in timp ce pe fundal canta "La mijloc de balta" in interpretarea celor doua dive. Ramas mai la coada, sfertul de porumbel o prinde pe gargarita cu nasul in batista si o loveste cu mila peste palma cu rigla. Buburuza face implozie si din ea se nasc trei panselute si un carnat de post. Sfertul de vrabiuta foloseste carnatul sa deschida poarta si astfel fura un set de patru scaune pliante de productie comunisto-chineza.
El se intoarce acasa si este declarat prim-papagal al blocului. Din pacate, cand masa trebuia sa inceapa, au realizat ca ciorba de burta se racise si mustarul pentru mici expirase.
Comando-ul era format din trei papagali rosii, un sfert de papagal cu aripi albastre, un liliac alb-negru si doua randunici care sa-i ghideze pana in cazemata ramelor situata in parc la Plumbuita undeva sub un dud uscat.
Au mers ei doua zile si o saptamana de nopti si au ajuns intr-un final in fata portilor de mazga in spatele carora se aflau scaunele pliante muuult ravnite. Ei dau cu banul si liliacul pierde dupa ce i-au masluit moneda cu o bricheta cu beculet. Fortat de situatie, liliacul se apropie tip-til de poarta dar este atacat de o buburuza turbata cu coltii cat un castravete si cu spuma carbonica la urechi. Era cea mai infricosatoare insecta draguta din lume si pe dedesubt parea invincibila.
Situatia era maro. Ei se gandesc ceva timp si dibacesc un plan: vor ataca buburuza cu ceai negru si bete de lana. A doua zi seara ei ataca buburuza in timp ce ea se uita la Madalin Ionescu si o surprind exact in momentul in care Nikita si Naomi cantau. Scoasa din minciuni, buburuza ii face zeama de varza in timp ce pe fundal canta "La mijloc de balta" in interpretarea celor doua dive. Ramas mai la coada, sfertul de porumbel o prinde pe gargarita cu nasul in batista si o loveste cu mila peste palma cu rigla. Buburuza face implozie si din ea se nasc trei panselute si un carnat de post. Sfertul de vrabiuta foloseste carnatul sa deschida poarta si astfel fura un set de patru scaune pliante de productie comunisto-chineza.
El se intoarce acasa si este declarat prim-papagal al blocului. Din pacate, cand masa trebuia sa inceapa, au realizat ca ciorba de burta se racise si mustarul pentru mici expirase.
20 octombrie, 2009
HasdoiO
Infiltrata pana in nucleul celulelor miocardice apa aceasta ne da peste cap. Ploua de ceva timp. Nu stiu exact de cat si sincer nici nu vreau sa stiu. Ploua afara si ploua inauntru. Ploua si sterge de pe fetele noastre zambetul iar din cusca caldura iese ca un torent pentru ca cineva a lasat deschis un geam la etajul five. Inconstienta sau doar natura umana? Conteaza mai putin.
Se simte nevoia de Soare. Il astept sa se uite macar pe furis din spatele turnului de beton ceausist la mine. Ca si la melc, i-am pus un cantecel pentru a-l incuraja. Putin JL ar trebui sa fie exact ce trebuie.
Later edit: Cand am scris acest post becul sistemului nostru solar chiar isi facea aparitia la dans. Fusese in concediu paternal.
Se simte nevoia de Soare. Il astept sa se uite macar pe furis din spatele turnului de beton ceausist la mine. Ca si la melc, i-am pus un cantecel pentru a-l incuraja. Putin JL ar trebui sa fie exact ce trebuie.
Later edit: Cand am scris acest post becul sistemului nostru solar chiar isi facea aparitia la dans. Fusese in concediu paternal.
11 octombrie, 2009
O cusca de scartaie
Casa scartaia in calea vantului ametit. La fel scartaie si inima mea in cusca facuta din lemn de granit. Ea ma intreaba mereu naiva si balosind cuvintele cum a ajuns acolo. O mint si-i zic ca nu stiu. Apoi ma intreaba cand va iesi. Sunt sincer si-i zic ca nu stiu. As vrea totusi sa stiu. Sa stiu poate un maistru lacatus sau poate doar pe cineva cu un polizor unghiular pe carbuni ecologici facuti din lemn de import.
Vad o asemanare intre casa mea si cusca. Factura la intretinere. E mare. Si fondul de rulment ma seaca. Dar am totusi un as in maneca de la maieu. Se numeste protest.
Da. Protestez. Cum anume? Nu stiu. Ca daca as stii n-as mai plati nici intretinere si nici fondul de rulment.
Si mai este un lucru. Culoarea. Casa e gri cu doua ferestre mov si acoperisul inexistent pe cand cusca este cenusie fara ferestre si cu parcare subterana pentru trei biciclete cu o roata si cutie de viteze hidramata cu bule (recomandam Calgon 2 in 1 si Fairy Extra Lemon).
Morala? Morala s-a mutat din cartier. Sta acum pe undeva pe langa noul sediu OTV. Am inteles chiar ca s-a angajat paznic la monumentul Elodiei Necunoscute. S-a vopsit brunet si are cercel. Cercel in respect.
Vad o asemanare intre casa mea si cusca. Factura la intretinere. E mare. Si fondul de rulment ma seaca. Dar am totusi un as in maneca de la maieu. Se numeste protest.
Da. Protestez. Cum anume? Nu stiu. Ca daca as stii n-as mai plati nici intretinere si nici fondul de rulment.
Si mai este un lucru. Culoarea. Casa e gri cu doua ferestre mov si acoperisul inexistent pe cand cusca este cenusie fara ferestre si cu parcare subterana pentru trei biciclete cu o roata si cutie de viteze hidramata cu bule (recomandam Calgon 2 in 1 si Fairy Extra Lemon).
Morala? Morala s-a mutat din cartier. Sta acum pe undeva pe langa noul sediu OTV. Am inteles chiar ca s-a angajat paznic la monumentul Elodiei Necunoscute. S-a vopsit brunet si are cercel. Cercel in respect.
02 septembrie, 2009
Fache
Bodega era mai plina ca de obicei. Timpul atarna de un fir de ata portocalie, iar lautarii cantau o romanta cu gust amar de inima franta. Mirosea a Azuga, a rachiu facut in cada intr-un garaj din Colentina, a tescovina de Fundulea, a tigari Saint George luate la cartus de la o tabara candlestina din Obor si a degradare umana. Fetele de masa erau clasice cu carouri si murdare de bere si suflet. Barul vechi din lemn de nuc salbatic ascundea dupa el pe barmanul Spiridon, zis si Aspirina.
Langa bar serveau niste Ciuc la temperatura camerei 3 klingonieni mai brunetei asa dar care pareau de treaba. Ei isi parcasera liftul prost ocupand cu catargul locul de parcare al lui Fache, un orc warmage level 13 care teroriza scarile de bloc si locurile de joaca pentru copii.
Fache intra suparat in bodega cautand cu privirea posesorul liftului care-i furase locul de parcare. Il inhata pe primul sarman, il taraste afara in suturi, il intreaba daca este liftul lui. Sarmanul raspunde ca nu este al lui. Fache scoate cartea de incantatii si-l transforma in Olica.
Pe urma Fache intra iar in bodega ii inhata pe lautari, ii intreaba daca e liftul lor, baietii zic ca nu si-i transforma de aceasta data in blonde.
Furios pana peste masura, Fache il ia pe Aspirina, il taraste afara in palme, il intreaba daca e liftul lui, Aspirina zice ca nu si-l transforma in Emil Boc.
Apoi intra iar in bodega. Pustiu. Atunci Fache se ia singur la poceala, se intreaba daca e liftul lui, isi spune singur ca nu si apoi se transforma in Naomy.
Morala: Lasati klingonieni sa se integreze in societate. Si ei sunt puslamale.
Langa bar serveau niste Ciuc la temperatura camerei 3 klingonieni mai brunetei asa dar care pareau de treaba. Ei isi parcasera liftul prost ocupand cu catargul locul de parcare al lui Fache, un orc warmage level 13 care teroriza scarile de bloc si locurile de joaca pentru copii.
Fache intra suparat in bodega cautand cu privirea posesorul liftului care-i furase locul de parcare. Il inhata pe primul sarman, il taraste afara in suturi, il intreaba daca este liftul lui. Sarmanul raspunde ca nu este al lui. Fache scoate cartea de incantatii si-l transforma in Olica.
Pe urma Fache intra iar in bodega ii inhata pe lautari, ii intreaba daca e liftul lor, baietii zic ca nu si-i transforma de aceasta data in blonde.
Furios pana peste masura, Fache il ia pe Aspirina, il taraste afara in palme, il intreaba daca e liftul lui, Aspirina zice ca nu si-l transforma in Emil Boc.
Apoi intra iar in bodega. Pustiu. Atunci Fache se ia singur la poceala, se intreaba daca e liftul lui, isi spune singur ca nu si apoi se transforma in Naomy.
Morala: Lasati klingonieni sa se integreze in societate. Si ei sunt puslamale.
01 august, 2009
Samuel
Barbatul cu doua inimi se sui in tramvaiul acela si se aseza langa geamul murdar ca sa poata admira decorul de carton cenusiu din jurul sau. Straina cu palarie rosie il trage de mana stanga, fiindca era stangaci, si-i spune pe un ton tragic:
- Nu conteaza. Uit-o. Eu te pot face fericit.
Samuel, caci asa il striga constiinta sa, o auzea dar nu intelegea cum buzele ei sincere nu se miscau. Aveau totusi un mic tremurat violet, o urma de muscat dar si un mister demn de a fi cercetat.
- Dar tu cine esti? Ce stii tu despre mine? spuse Samuel facand un pas in spate, pantofii lui facand un clanc enervant.
- Nu trebuie sa te sperii de mine. Nu vreau decat sa te ajut...
El stiu imediat cine este si ce doreste dar in loc sa se linisteasca incerca sa fuga.
Straina il prinse de maneca dreapta, fiindca era singura maneca lunga, si opri timpul prin SMS. Samuel mai trecuse prin asta. Stia ca nimic bun nu va rezulta si incerca sa se impotriveasca. Hilar de inutil. Straina era groaznic de puternica, mai puternica chiar decat Nikita.
- Samuel, nu te mai zbate ... Stii bine ca nu poti face nimic si ca eu voi avea castig de cauza. Mereu a fost asa...
- Nuuu! Nu mai vreau sa ma pacalesti cum ai facut-o in ultimele sapte dati! Nu vreau sa-mi mai pierd inca o inima! Mai am doar doua si nu vreau sa le pierd ...
- Imi pare rau dar asa trebuie sa fie ...
Straina cu palarie mov disparu pe dupa geamul murdar. Luase cu ea una dintre ultimile inimi ale lui Samuel si i-o puse in geanta Prada domnisoarei care statea pe scaunul de langa geamul celalalt. Asa a facut mereu straina. A impartit inimile lui Samuel peste tot dar niciodata nu le-a mai adus inapoi, ci le-a lasat sa fie zdrobite si apoi aruncate.
- Nu conteaza. Uit-o. Eu te pot face fericit.
Samuel, caci asa il striga constiinta sa, o auzea dar nu intelegea cum buzele ei sincere nu se miscau. Aveau totusi un mic tremurat violet, o urma de muscat dar si un mister demn de a fi cercetat.
- Dar tu cine esti? Ce stii tu despre mine? spuse Samuel facand un pas in spate, pantofii lui facand un clanc enervant.
- Nu trebuie sa te sperii de mine. Nu vreau decat sa te ajut...
El stiu imediat cine este si ce doreste dar in loc sa se linisteasca incerca sa fuga.
Straina il prinse de maneca dreapta, fiindca era singura maneca lunga, si opri timpul prin SMS. Samuel mai trecuse prin asta. Stia ca nimic bun nu va rezulta si incerca sa se impotriveasca. Hilar de inutil. Straina era groaznic de puternica, mai puternica chiar decat Nikita.
- Samuel, nu te mai zbate ... Stii bine ca nu poti face nimic si ca eu voi avea castig de cauza. Mereu a fost asa...
- Nuuu! Nu mai vreau sa ma pacalesti cum ai facut-o in ultimele sapte dati! Nu vreau sa-mi mai pierd inca o inima! Mai am doar doua si nu vreau sa le pierd ...
- Imi pare rau dar asa trebuie sa fie ...
Straina cu palarie mov disparu pe dupa geamul murdar. Luase cu ea una dintre ultimile inimi ale lui Samuel si i-o puse in geanta Prada domnisoarei care statea pe scaunul de langa geamul celalalt. Asa a facut mereu straina. A impartit inimile lui Samuel peste tot dar niciodata nu le-a mai adus inapoi, ci le-a lasat sa fie zdrobite si apoi aruncate.
10 iulie, 2009
William
Vremurile sunt dure. Sunt dure in sensul ca William s-a lovit practic cu nanaul de ele. Uite asa. Mergea pe o banda magnetica si poc!
- Valeu ce doaree! urla bravul calator.
- Ce te plangi atata? spuse o voce dubioasa.
William a crezut ca sunt eu, povestitorul. Se insela amarnic la fel cum face cand cumpara castraveti si se lauda ca a dat lovitura cu ceapa cumparata. De fapt, William vorbea cu umbra sa. I-au trebuit cateva milenii sa inteleaga in totalitate acest lucru anost. William intotdeauna si-a considerat umbra ca fiind singura existenta cu care nu poate interactiona nici macar metaforic.
- Umbra mea, te rog spune-mi, cum se face ca vorbesti?
- Esti mort, William. De aceea pot vorbi cu tine.
William era mai uluit decat atunci cand Gheorghe Tufis a castigat alegerile pentru seful intergalactic al laptelui purpuriu in statul Faurei, care era de altfel locul preferat de vacanta postnatala a lui William.
- Cum se poate una ca asta? Moartea pentru mine nu este o optiune.
- Da, William. Moartea este o obligatie.
- O obligatie? Adica toti trebuie sa murim? spuse baiatul disperat-lila.
Dar mirarea aceasta se sfarsea rapid. Intr-un fel excentric, moartea i se parea ca un joc. Da. Un joc al copilariei furate. Copilarie petrecuta de William intr-un catun situat retrosternal in orasul Colentinesti. Ar fi vrut sa fie iar copil-spirit. Ar fi vrut sa se joace iar cu prietenii lui polarizati negativ : Izuzu, Zdango si Sir John of Mormon. Ar fi vrut sa manance iar prisme umplute cu prune si jeleu de bivol. Ar fi vrut sa stea iar imbratisat de ambele mame ale sale. Ar fi vrut sa resimta primul sarut al unei roscate de la scoala cealalta. Ar fi vrut sa chiuleasca iar pentru a juca dobo-dobo pe credite magnetice in spatele universului. Ar fi vrut putina copilarie sufleteasca. Ar fi vrut macar o lingurita de timp in plus.
- Valeu ce doaree! urla bravul calator.
- Ce te plangi atata? spuse o voce dubioasa.
William a crezut ca sunt eu, povestitorul. Se insela amarnic la fel cum face cand cumpara castraveti si se lauda ca a dat lovitura cu ceapa cumparata. De fapt, William vorbea cu umbra sa. I-au trebuit cateva milenii sa inteleaga in totalitate acest lucru anost. William intotdeauna si-a considerat umbra ca fiind singura existenta cu care nu poate interactiona nici macar metaforic.
- Umbra mea, te rog spune-mi, cum se face ca vorbesti?
- Esti mort, William. De aceea pot vorbi cu tine.
William era mai uluit decat atunci cand Gheorghe Tufis a castigat alegerile pentru seful intergalactic al laptelui purpuriu in statul Faurei, care era de altfel locul preferat de vacanta postnatala a lui William.
- Cum se poate una ca asta? Moartea pentru mine nu este o optiune.
- Da, William. Moartea este o obligatie.
- O obligatie? Adica toti trebuie sa murim? spuse baiatul disperat-lila.
Dar mirarea aceasta se sfarsea rapid. Intr-un fel excentric, moartea i se parea ca un joc. Da. Un joc al copilariei furate. Copilarie petrecuta de William intr-un catun situat retrosternal in orasul Colentinesti. Ar fi vrut sa fie iar copil-spirit. Ar fi vrut sa se joace iar cu prietenii lui polarizati negativ : Izuzu, Zdango si Sir John of Mormon. Ar fi vrut sa manance iar prisme umplute cu prune si jeleu de bivol. Ar fi vrut sa stea iar imbratisat de ambele mame ale sale. Ar fi vrut sa resimta primul sarut al unei roscate de la scoala cealalta. Ar fi vrut sa chiuleasca iar pentru a juca dobo-dobo pe credite magnetice in spatele universului. Ar fi vrut putina copilarie sufleteasca. Ar fi vrut macar o lingurita de timp in plus.
09 iulie, 2009
Margarit, un copil fericit
Margarit crescuse de vreo 50 de cm, avea barba portocalie,burta de bere si chelie intre urechi, iar asta pentru un locuitor din Maripule inseamna ca a ajuns la maturitate. Astfel Marilena, mama-fiinta a lui Margarit, ii spune ca e timpul sa-si cunoasca tatal. Baiatul deveni nerabdator si o intreba cum se va intalni cu el:
- Si, mama-fiinta, unde il pot gasi? Cum il voi recunoaste? Cum arata?
- Ultima persoana care l-a vazut este matusa ta Magdalena.
- Dar mama, matusa este o vaza ciobita.
- Da, cunosc acest lucru dar poti vorbi prin telepatie cu ea. Poftim sun-o de pe antena mea de Digi ca am ganduri gratuite si 10 posturi porno cu imagini 3D.
Margarit a format numarul increzator. Telepatiefonul matusii suna cu o melodie de Zavaidoc dar remixata de Basshunter. Teleconversatie a fost rapida si exacta.
Tatal lui Margarit era la eterna bodega de cartier fitos servind probabil un vin rosu de pepene galben la biscuiti cu crema de suflet. Baiatul isi ia bicicleta rosie cu buline verde electric si merge cu viteza luminii lasand urme cu cele 8 cauciuri ale bicicletei. Ii placea sa mearga cu bicicleta dar simtea mereu ca este urmarit. Era fantoma lui Lance Legstrong care alerga ca nebunul cautand un tricou galben, verde, alb si cu buline roz.
Dupa patruzeci de nopti ploioase, Margarit ajunge la respectivul local. Isi intareste frica si intra fara sa dea din nari. Tatal sau il astepta la o masa din lemn de nuc cu o fata de masa rupta intr-un loc.
Margarit se aseaza la masa lui si cere un suc natural de vise cu un strop de cosmar pentru ca era deja baiat mare.
- En taro adun, fiule! Ai venit sa-mi ceri nemurirea? spuse parintele sorbind din galeata de pamant.
- Nu. Am venit sa-ti spun ca nu-mi doresc blestemul nemuririi.
- De ce fiule? E un lucru grozav de nesabuit!
- Nu. Iubirea este nesabuita, iar eu iubesc.
- Si, mama-fiinta, unde il pot gasi? Cum il voi recunoaste? Cum arata?
- Ultima persoana care l-a vazut este matusa ta Magdalena.
- Dar mama, matusa este o vaza ciobita.
- Da, cunosc acest lucru dar poti vorbi prin telepatie cu ea. Poftim sun-o de pe antena mea de Digi ca am ganduri gratuite si 10 posturi porno cu imagini 3D.
Margarit a format numarul increzator. Telepatiefonul matusii suna cu o melodie de Zavaidoc dar remixata de Basshunter. Teleconversatie a fost rapida si exacta.
Tatal lui Margarit era la eterna bodega de cartier fitos servind probabil un vin rosu de pepene galben la biscuiti cu crema de suflet. Baiatul isi ia bicicleta rosie cu buline verde electric si merge cu viteza luminii lasand urme cu cele 8 cauciuri ale bicicletei. Ii placea sa mearga cu bicicleta dar simtea mereu ca este urmarit. Era fantoma lui Lance Legstrong care alerga ca nebunul cautand un tricou galben, verde, alb si cu buline roz.
Dupa patruzeci de nopti ploioase, Margarit ajunge la respectivul local. Isi intareste frica si intra fara sa dea din nari. Tatal sau il astepta la o masa din lemn de nuc cu o fata de masa rupta intr-un loc.
Margarit se aseaza la masa lui si cere un suc natural de vise cu un strop de cosmar pentru ca era deja baiat mare.
- En taro adun, fiule! Ai venit sa-mi ceri nemurirea? spuse parintele sorbind din galeata de pamant.
- Nu. Am venit sa-ti spun ca nu-mi doresc blestemul nemuririi.
- De ce fiule? E un lucru grozav de nesabuit!
- Nu. Iubirea este nesabuita, iar eu iubesc.
08 iulie, 2009
Sa fiu cea mai detestata existenta din infinitul acesta?
Timpul se opreste din numarat pana la infinit si pierde numaratoarea. Odata cu pierderea numaratoarei existenta sa este pusa in pericol. Simte cum se topeste si devine nimic. Incearca sa numere iar dar cauza sa este pierduta. El dispare.
Vazand acestea, Scanteie intelege ca trebuie sa nasca un alt Timp. Se pune pe treaba: isi face cont de hi5, intra pe matrimoniale si se duce la Din Dragoste. Pana la urma se combina cu Nikita cu care dupa cateva partide de amor grele si atemporale il naste pe Timp Junior. Timp Junior semana leit cu Scanteie. Atata doar ca Juniorul avea un neg undeva dupa urechea dreapta.
Dupa nastere, Scanteie l-a luat pe Junior sa-i prezinte lumea si sa inteleaga care este menirea sa.
- Tata, de ce toata lumea sta pe loc? De ce stelele nu explodeaza? De ce nu apare viata noua? De ce nu moare cea veche?
- Pentru ca te asteapta pe tine, fiule.
- Pe mine? Dar cum pot eu sa-i ajut? spuse baiatul mirat grozav.
- Tu fiule vei fi motorul acestei lumi. Universul va fi prietenul tau cel mai bun. O sa va jucati. O sa va indragostiti. O sa va iubiti si din iubirea voastra vor aparea noi vieti si cele vechi vor muri.
- Dar Tata eu nu vreau sa aduc moartea. Vreau sa aduc doar viata.
- Imi pare rau dar nu se poate. Moartea inseamna viata.
- Sa fiu cea mai detestata existenta din infinitul acesta? Aceasta este ingrata mea misiune? spuse baiatul plangand in hohote si stergandu-si lacrimile cu maneca de la camasa sa mov.
- Fiecare trebuie sa-si faca datoria. Aceasta este datoria ta.
Fiecare privire a parintelui sau ii crapa inima si mai tare asemeni unui bustean spintecat pentru scobitori. Tatal il imbratiseaza si-i da un ceas Rolex.
- Acest ceas te va ajuta sa-ti indeplinesti obligatiile. Sa ai grija de el deoarece este din praf stelar. Eu acum o sa plec. Am incredere in tine. Ramai cu bine! si pleca in etern.
Baiatul inca suspina. Se imbarbata si incepu numaratoarea. Ceasul sau se misca. Planetele se urnira. Viata sarea acum frenetic peste tot. Pacat totusi ca numaratoarea inseamna moarte.
Vazand acestea, Scanteie intelege ca trebuie sa nasca un alt Timp. Se pune pe treaba: isi face cont de hi5, intra pe matrimoniale si se duce la Din Dragoste. Pana la urma se combina cu Nikita cu care dupa cateva partide de amor grele si atemporale il naste pe Timp Junior. Timp Junior semana leit cu Scanteie. Atata doar ca Juniorul avea un neg undeva dupa urechea dreapta.
Dupa nastere, Scanteie l-a luat pe Junior sa-i prezinte lumea si sa inteleaga care este menirea sa.
- Tata, de ce toata lumea sta pe loc? De ce stelele nu explodeaza? De ce nu apare viata noua? De ce nu moare cea veche?
- Pentru ca te asteapta pe tine, fiule.
- Pe mine? Dar cum pot eu sa-i ajut? spuse baiatul mirat grozav.
- Tu fiule vei fi motorul acestei lumi. Universul va fi prietenul tau cel mai bun. O sa va jucati. O sa va indragostiti. O sa va iubiti si din iubirea voastra vor aparea noi vieti si cele vechi vor muri.
- Dar Tata eu nu vreau sa aduc moartea. Vreau sa aduc doar viata.
- Imi pare rau dar nu se poate. Moartea inseamna viata.
- Sa fiu cea mai detestata existenta din infinitul acesta? Aceasta este ingrata mea misiune? spuse baiatul plangand in hohote si stergandu-si lacrimile cu maneca de la camasa sa mov.
- Fiecare trebuie sa-si faca datoria. Aceasta este datoria ta.
Fiecare privire a parintelui sau ii crapa inima si mai tare asemeni unui bustean spintecat pentru scobitori. Tatal il imbratiseaza si-i da un ceas Rolex.
- Acest ceas te va ajuta sa-ti indeplinesti obligatiile. Sa ai grija de el deoarece este din praf stelar. Eu acum o sa plec. Am incredere in tine. Ramai cu bine! si pleca in etern.
Baiatul inca suspina. Se imbarbata si incepu numaratoarea. Ceasul sau se misca. Planetele se urnira. Viata sarea acum frenetic peste tot. Pacat totusi ca numaratoarea inseamna moarte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)