30 aprilie, 2011
29 aprilie, 2011
|>|
...................i put........... the ....shadows............. back into......... the boxes..............
27 aprilie, 2011
Reply tema saptamanii
Ba voi sunteti tampiti? De cand blogul asta a devenit ceva 'serios'? E ceva de fun in combinatie cu o impartasanie. Cand ai chef sa spui ceva dar n-ai cui, bagi aici o depresie, o melodie si te simti mai bine. Imi pasa si mie intr-o oarecare masura daca se uita cineva sau nu dar nu vad in asta o motivatie. Am avut si feisbuc (si o sa revin pe el in curand) e misto si acolo dar e acelasi sentiment de singuratate in final pentru ca una e cand discuti pe mess/ feisbuc si urmatoarea zi cand te intalnesti cu respectivul parca nici nu a avut loc aceea conversatie sau whateva' si alta e cand iesi la un suc, la o vorba orc la orc. E doar un mod de a te elibera fara sa faci mizerie...:)) adica un fel de impartasanie online, draq ii pasa daca s-a uitat cineva aici sau nu. Ma tenteaza sa bag un film porno sa vedem ce se intampla..nimic.
Acest blog exista, nu-l mai analizati, facem ce vrem pe el drept urmare ii dam foc poate de 1 mai :)) Hai inapoi la munca! Viermilor!
ps. si eu chiar ma uit la toate mizeriile de clipuri pe care le puneti, huo! Si bagati draq blogul la status!
Acest blog exista, nu-l mai analizati, facem ce vrem pe el drept urmare ii dam foc poate de 1 mai :)) Hai inapoi la munca! Viermilor!
ps. si eu chiar ma uit la toate mizeriile de clipuri pe care le puneti, huo! Si bagati draq blogul la status!
Intărirea moralului membrilor blogului
De la un timp, membrii acestui blog au inceput sa pună la îndoială necesitatea acestei activități, intrucât și pe buna dreptate, vizitatorii frecvenți suntem chiar fondatorii respectivului. Din punctul meu de vedere, aceste întrebari sunt nefondate deoarece se pierde din vedere faptul că niciodată "fabrica" noastră de introvertiți nu a fost mult mai mult frecventată și adorată de public...dar asta nu se datorează calitații, ci doar lipsei de promovări. Propun începerea unei campanii de promovare a blogului pentru a scoate acești membrii din starea prin care iși proclamă incompetența forțată.
Așadar, dragi tovarăși, declar oficial startul la maraton. Orice inepție vă trece prin minte,eventual și de calitate o vom promova, printr-un proiect de naționalizare cu deviza "prin noi înșine" , plagiată evident.
Sub nivelul celor doi camarazi , voi posta si eu o melodie cu speranța de a nu fi huiduit.
Așadar, dragi tovarăși, declar oficial startul la maraton. Orice inepție vă trece prin minte,eventual și de calitate o vom promova, printr-un proiect de naționalizare cu deviza "prin noi înșine" , plagiată evident.
Sub nivelul celor doi camarazi , voi posta si eu o melodie cu speranța de a nu fi huiduit.
26 aprilie, 2011
Cu cauzalitatea la blog
Prima temă se dovedeşte un început abrupt şi, din necesitatea introspecţiei, dureros. Eu am făcut blogul acesta, dar cauza, care a determinat acest act de creaţie, este pierdută în sinapsele mele. Aş putea pretinde că m-am schimbat - motiv pentru care nu-mi amintesc - şi acest lucru este adevărat, dar nu are destulă consistenţă ca să pot construi o scuză pertinentă. Pur şi simplu, nu-mi amintesc. Se ridică posibilitatea existenţei unui set de cauze care, prin trecerea timpului, să se fi amestecat într-o ghicitoare indescifrabila.
Putem admite că acolo au fost prezente: aroganţa specifică vârstei, trufia, lipsa unei imagini de sine exacte, plictiseala, prostia şi ignoranţa; ba chiar foarte multă ignoranţă. Astea au fost "atunci"; dar cu "acum" ce facem?! Ce ne mai împinge să deschidem măcar pagina de start?
Eu mărturisesc: prostia. Suntem proşti. Nu ştim ce să facem cu timpul nostru. Pe această cale, fac apel şi la voi, aştia doi care ne vizitaţi, să faceţi cîteva sugestii de hobby-uri, de preferat accesibile din punct de vedere financiar ( deci gagicile se exclud), spre care să ne orientam în mod eficient timpul şi, de pe urma cărora, să obţinem facil satisfacţii.
Aşadar, mai are vreun rost să pierd astea douăzeci de minute, cît am scris un articolaş? De citit nu-mi fac probleme pentru că nu o face nimeni oricum. Nici Andrei şi nici Alex nu cred că citesc ce scrie celălalt; de ascultat o melodie pînă la capăt nici nu discut.
Singura noastră scăpare este să gasim nişte lucruri interesante despre care să vorbim. Trebuie să ne apucăm de scris. Ceva, orice. Sunt bune şi textele puternic depresive, dar şi glumele proaste.
Să terminam cu nimicurile şi să începem cu ceva-urile.
Cînd dăm foc la alea în faţa statuii lui Mihai Eminescu?
post scriptum: Îndrăznesc să pun şi eu o melodie, deşi ştiu că nu o să mă ridic la nivelul lui Andrei.
25 aprilie, 2011
24 aprilie, 2011
23 aprilie, 2011
22 aprilie, 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)