Cam asta ma intrebam eu cand eram mai mic. Acuma ca luni se implinesc 20 de ani de trairi, cred ca ar fi cazul sa fac o analiza a situatiei.
Inceput: inainte de gradinita, vagi amintiri (prinse pe casete video) foarte placute, lego, desenam, ma jucam, radeam. Gradinita: ceva nou - prieteni, activitati sociale, activitatea principala - joaca, amintiri la fel de incetosate si la fel de frumoase. Incepe scoala: cam speriat din cate imi aduc aminte, nu prea stiam de ce e nevoie sa ma duc la scoala, din cate imi aduc aminte inceputul a fost cel mai tacut, dupaia a urmat partea frumoasa. Pacat ca a trebuit sa ne desparta.
Intermediar: un nou inceput, de data asta stiam cu ce se mananca. Poate cea mai activa parte a vietii mele dpdv social, clasele 5-8. Prima porecla: cubanezul/cuba. Viata cea mai frumoasa cred ca am avut-o in anii aia. Si acuma mai tin minte numele la 70% din colegi, iar fetzele de neuitat. Ba chiar m-am ales cu un prieten bun din toata gramada, desi eram un grup mai mare de aprox 5, banuiesc ca ne-am uitat, relatiile se racesc, unii isi urmaresc un interes propriu si uita. Uita dar nu dispare. Poate..nu se stie, sper sa fie asa. Liceu inceput: abia recuperat din socul despartirii, nevoiti sa plecam departe unii de ceilalti, fortati sa ne formam noi prieteni, o noua regula se impune: trebuie sa fim tot uniti! O mare frectie! Din moment ce la 14 ani cica se instaleaza pubertatea (moment al vietii in care vocea mi-a luat-o razna mai bine de o luna) sistemul de obliga sa te intelegi cu straini. Cu oameni veniti din medii culturale/sociale diferite. Apare o noua clasificare a copiilor: dpdv muzical. Avem: rockerii, manelarii, rapperii, si cam astea erau cazurile extreme care sareau in evidenta. Esti obligat sa te alaturi unui grup, dar eu nu sunt genul, am fost mereu la gramada sa ne intelegem. Am invatat sa injuram, sa judecam sa uram.
Avansati: liceu, perioada evului mediu d.Chr. Se instaureaza monarhia. Eu sunt cel mai tare restul lumii suge si sunt fraieri. Eu m-am vazut obligat sa ma alatur grupului de rockeri, cum ei erau si sunt cei mai intelectuali din grupurile pamantesti de liceu, acuma intelegeti ce vreau sa spun prin 'intelectuali', sa nu debitam. Foarte influentat de jocurile pe pc, mare gamer la acea vreme, traiam din ele. Perioada evului mediu ziceam, batai, injuraturi, manele, apare cocalarul pe la jumatea secolului, rock-ul se asculta in casti spre scoala, am devanit hater: Limp Bizkit la greu, Metallica, etc.
Pe de alta parte: duceam o personalitate dubla, cea de sportiv de inot de prformanta, se spunea. Porecla: hatz. Acolo eram implinit din nou, prieteni, rasete, fara prejudecati, apa, soare, antrenamente la ora 7 dim toamna pe ploaie 10x100 fluture la 2 min (nurcile stiu de ce :D ), frumusetea vietii, am gravitat de la profesori diferiti, cunoscand caracterele oamenilor (se formeaza subconstientul in creier, cel care incepe sa analizeze, sa inteleaga oamenii). Cum ziceam, cele mai fericite momente ale zilei erau in alea 3 ore cand, faceam ceva important pentru mine, cand comunicam, radeam din nou liber. Concursuri, emotii, excursii, tabere, all the good times again.
Inapoi la evul mediu: tricou cu Limp Bizkit, lantul atarna de pantaloni, cu salupele in picioare, eram un renegat :)) un tampit, un idiot chior. Ceva se schimba la inceputul clasei a 11-a, unii colegi au plecat si au venit altii, mai buni. Am inceut sa ma luminez (nu cu lanterna). Lucrurile s-au schimbat incepand de pe atunci. Cand a venit momentul balului de sfarsit de liceu nu prea eram constient de ce pierdeam, abia mai tarziu am inteles prin ce am trecut. O alta experienta, una care pot spune ca a pus accentul cel mai mare asupra caracterului meu. Nu a actionat direct, ci indirect.
Un nou inceput: hai la facultate, stiam de prin a 11-a unde vroiam sa ma duc: arhitectura, toate zilele petrecute prin casa desenand, din imaginatie, au ajutat la aceasta decizie...cred. Nu la mincu, asta e da-i dracu, mergem mai departe - spiru baby. La facultate e intr-adevar mai frumos, toti venim la scoala cu acelasi scop, e si normal sa ne intelegem asa bine (sa nu mai spun ca suntem cea mai tare grupa din toata seria). Dar, e un dar...lumea nu prea mai vrea sa isi faca noi prieteni, multi nu sunt din bucuresti, si majoritatea au avut alte trairi, si au deja prieteni, multi prieteni, nimeni nu mai vrea sa isi faca prieteni noi cu acelasi entuziasm, in afar de mine, ca duc lipsa. Eh macar cat tine anul scolar atunci cand sunt cu ei ma simt bine, inconjurat de zambete, pareri, idei, sentimente...O sa fie frumos in continuare, sunt abia la inceput.
Acuma e vacanta, lumea e plecata la tara (din pacate eu nu prea mai am rude pe acolo) sau pur si simplu isi petrec timpul cu prietenii lor, eu ce fac? Stau prin casa mai comunic in scris, messenger,citesc ceva, mai desenez, imi fac program de lucru...in casa. Trece timpul, acuma foarte incet, dar cand va incepe din nou...abia astept nebunia! Am facut un foarte, foarte scurt rezumat pana acum, doar nu o sa stau sa discut detalii, deja cred ca v-am plictisit, dar poate va starnesc si voua niste amintiri, detaliile le stiu doar eu si cei cativa prieteni care ma stiu, cum am spus treaba asta cu scrisul pe blog e ca sa imi tin timpul ocupat, si stiu ca cineva citeste ceva. La multi ani mie pentru luni! nu se stie cum imi voi petrece acea zi epica, sper sa fie ceva frumos. O sa incerc sa fiu o persoana mai buna de acum incolo. Va iubesc pe toti, o zi buna.
Un clip frumos, muzica buna, e cu Chevy Chase c'mon :D, actorul comediilor clasice al anilor 80', mie imi place, e fun.
