Fuck the Empire

Pozele promise :>

Pe hartie





Macheta









De efect





Noaptea

Gata, hai sa inchidem ochii..

Gata s-a terminat, urmeaza o pauza bine meritata, somn, relax...ziceam ca pun si niste poze da mie lene..maine dimineata, promit :D hai noapte buna

Cassiopeia

Asa ar fi trebuit sa se numeasca acest grup pentagonal. Frumusetea este un numitor comun, o cifra unu atotprezenta in toate ecuatiile fundamentale, dar, in special, in flacara aceasta veche si intensa de care vorbeste melodia. Aceasta melodie nu merita o seara de luni. Nu, nu, nici macar una de sambata. Aceasta melodie merita toate apusurile, un imn al trecerii flacarii noastre fundamentale in intuneric.
Si sa retinem ca unele flacari nu pot fi aprinse decat de muzica.

Duminica chillex

Marti am predare dar sunt total relaxat :D Respir usurat, ma simt bine, enjoy!

Gandind cu burta

Sunt in conflict cu prezentul. Ma deranjeaza modul unor persoane de a gandi cu principalul organ al digestiei : stomacul sau, cum se spune in Obor, burtoaca. Toti vor sa aiba, sa aiba, sa aiba !!! Sa fie, sa bage in burti, sa bage in casa, sa bage in frigider, sa bage in camara, sa bage in pivnite, sa umple portbagajul, sa infunde contul din banca, sa plezneasca dulapul, sa crape geamantanul, sa moara vecinu' de dusmanieee!!! ....
Acest lucru ma deranjeaza. Simt nevoia sa pun intrebarea definitorie pentru stadiul preoperational: De ce? De ce ganditi cu burta?
Probabil ca eu nu posed mijloacele necesare pentru a ajunge la un astfel de comportament. Verbul "a avea", pentru mine, impune niste norme si niste limite. Exista un minim si un maxim. Diferenta din minim si maxim? Aproape inexistenta. De ce trebuie sa am mai mult decat am nevoie? In plus, aceasta intrebare vine, in realitate, si cu o mica completare: De ce trebuie sa am mai mult decat am nevoie, daca asta inseamna sa-l privez pe alt individ de acel bun? O sa-mi raspundeti ca eu dramatizez si ca ar trebui sa accept acest lucru deoarece "viata este o jungla, in care doar cei puternici supravietuiesc". Viata este o jungla, dar nu de aceea ne-am ridicat in pozitie bipeda acum cateva sute de mii de ani? Nu ne-am ridicat ca sa ne putem ajuta intre noi? Nu ne-am ridicat ca impreuna sa fim mai puternici? Nu ne-am ridicat ca sa starpim jungla?
Poate ca sunt eu stupid. Poate ca nu inteleg. Dar vin cu o simpla intrebare: Daca eu gresesc, de ce, atunci cand vad toate mizeriile dintre noi, omul din mine se face mic, mic, mic de tot si sta sa se stinga?

P.S. Burta este buna pentru: a fi masurata, a face rating si in ciorba. Atat!!

King of his castle

Va amintiti melodia aceasta? VH1 ne aducea aceasta melodie in momentele acelea bizare ale anului 1997. Ce vremuri! Nu ne interesa nimic. Nu avea griji si obligatii. Ne jucam toata ziua si visam la propriile noastre castele.

Intrebare bonus: Andrei, a carei trupe romanesti i-ai cumparat tu caseta in vremea aceea? Astept un raspuns sincer.

Dedicatie de la mine pentru mine :D

Noi sa fim sanatosi.

Sunteti de acordeon?

Acordeonul este, din punctul meu de vedere, subestimat si aruncat imediat in zona manelelor si a muzicii lautaresti, a carui imagine este, in general, negativa.
Acest lucru se intampla pe nedrept, tinand cont de faptul ca acordeonul este un instrument complex si a carui utilizare necesita foarte multa munca si o galeata de talent condensat. Acordeonul este un instrument universal, capabil sa ofere rezultate uluitoate celui care are curajul si puterea sa experimenteze cu el.
Sa ascultam, in cele ce urmeaza, o versiune a melodiei Oblivion compusa de Astor Piazzolla si secvente dintr-un concert de acordeon jazz sustinut de Emy Dragoi.

Ete schita luata

I-auzi lume am luat-o de coada si am prins-o...ce de cratime, lol, de ce ii spune cratima? De la ce vine? Si de ce i se spune pixului pix? trei litere p-i-x, ce ciudat, avem creion, stilou si chestia asta din material plastic ce lasa o dara de pasta mucoasa care nu se mai ia decat la umezeala...pix...pix...dubios cuvant...pix

Executia

Da! Da! Da!
Asta striga multimea ametita de foame, in timp ce condamnatul Jean Teofanis Nevertebratus iese legat la maini si dezlegat la neuron, indreptandu-se incet catre oficiul judecatoresc, care ii va aranja divortul dintre trup si putinul suflet pe care-l mai detine.
Completul de judecata este coordonat de Phelidoner, un calau experimentat care nu-si murdarea niciodata gulerul de la camasa. Barfa din oras spunea ca nevasta lui, Merinda Linda, fugise de acasa tocmai pentru ca era prea curat si prea ordonat. Altii spun ca a exersat spanzuratul cu doua sfori si jumatate pe ea. Adevarul este undeva, la mijloc de streang.
Apar oaspetii de seama: preotul, primarul, postasul, laptareasa, facility managerul si inginerul de salubritate publica.
O trupa de muzicanti porneste un cantec de groapa, plin de ofuri, oftaturi si jale.
Se semneaza ultimele hartii. Streangul este ales pentru marimea clientului, este pus corespunzator normelor europene in vigoare, iar preotul il intreaba de o ultima dorinta:
- Mai ai vreo ultima pofta, fiule?!
- Da, parinte. Sa-mi scrieti pe Twitter ca m-am curatat.

Keep smiling for me..

S-a innoptat, gandurile incep sa zboare, sa alunece din colo in coace. Iarna a trecut, odata cu ea si intunericul, au mai ramas doar urme precum aerul cald pe oglinda ce dispare incet, am gasit o usa...inca una. Cine ma asteapta dupa ea? mai intai trebuie sa pun mana pe clanta si sa apas, privirea se ridica din nou, o noua speranta iese la bataie.
O seara buna.

Full Live!!!

Deci acum ceva timp prin 2009 solistul de la Radiohead (banuiesc ca ai retinut numele...) si-a strans niste amici/ prieteni sa cante live albumul lui solo scos prin 2004 asa plus cateva bonusuri, printe baieti se numara si Flea, basistul de la Red Hot Chilli Peppers, deci belea!! Nu mai spun povesti, pe scurt e tare, e Thom Yorke, e Flea, e atmosfera, oamenii se simt bine, muzica sa fie!!! Enjoy!



Bineinteles multumiri lui Austin Brock singurul user pe youtube care reuseste sa uploadeze asemenea concerte imense plus mai lasa si un link de torrent , un fan care isi face treaba :D Thanks dude!

---Track Listing---
01. The Eraser
03. The Clock
05. Skip Divided
07. And It Rained All Night
09. Cymbal Rush
--Solo Encore--
10. Lotus Flower (Moon Upon A Stick)
11. Skirting On The Surface
12. Super Collider
--Encore With Band--
13. Paperbag Writer
15. The Hollow Earth
16. Feeling Pulled Apart By Horses

---Bonus Tracks from the 2nd at the Echoplex---
02. Analyse
04. Black Swan
06. Atoms For Peace
08. Harrowdown Hill
14. Judge, Jury & Executioner

ps. deci eu nu fur munca omului doar imprastii vestea, dau mai departe sa stie lumea!

KoЯny 4

Deci mai fac pe dj-ul o vreme pentru ca inca nu m-am decis ce sa scriu...acum cand postez asta e dimineata ora 8.41 si tre sa plec la munca 10 ore :(...that sux asa ca na de-aici niste muzica de neatza, dai cu capul bah! :)) lol, in fine, FUCK THAT! Hei lady gaga, fuck that! hei rihana, fuck that! hei jonas brothers, fuck that..and fuck off! :D Hai o zi buna, ascult track-ul si ma tirez!



ps. radioul suge! in special magic fm si ce draq mai ascult eu zilnic..doamnee se repeta playlistul ala de ma doare capul!! mai ales cand baga soundtrack-ul de la titanic :|..deci opriti radioul nu va invata nimic.

Uite-ma...

...cum plutesc pe valuri...



...picteaza-ti ziua perfecta, nu ma deranjeaza si eu imi voi gasi calea catre soare.

Metro 2033 Review

Vad ca S.T.A.L.K.E.R. a trezit ceva interes si a oferit pentru designerii de FPS-uri un nou calapod. Metro 2033 este , fara sa fiu rautacios, o versiune de S.T.A.L.K.E.R.. Diferentele sunt de ordin cronologic, de ordin geografic, fiindca toata distractia se petrece prin tunelurile metroului moscovit, si legate de echipament si organizarea personajelor. Lumea postapocaliptica este prezenta cu o abundenta de mutanti, fiinte misterioare, situatii disperate, pericole de ordin biologic si radioactiv, pustietate, intuneric si o poveste plina de optimism si cu un scop mai mult decat nobil.
Trebuie sa recunosc ca atmosfera este foarte reala, efectele sonore si modul in care lumina cade pe pereti si pe obiecte fiind foarte bine gandite. Personajele si mimica lor sunt muncite. Replicile lor sunt savuroase daca intelegi putina limba rusa.
Povestea este simplista. Totul s-a dus pe apa sambetei dupa un razboi nuclear si toata lumea s-a retras in tunele. Acolo se bat intre ei, intr-o reeditare a celui de-al Doilea Razboi Mondial intre sovietici si nazisti, si cu foarte multi mutanti de toate felurile. Tu trebuie sa treci peste toate piedicile si sa salvezi umanitatea aruncand un nou val de bombe nucleare pe zona controlata de The Dark Ones. O chestiune foarte enervanta, din punctul meu de vedere, este numarul colosal de situatii limita. Sunt prea multe. Esti facut prizonier si inainte sa te execute esti salvat, cazi cu liftul, cazi de pe bloc, explodeaza totul in jur, etc etc. Pe langa asemanarile cu S.T.A.L.K.E.R., Metro 2033 ii ofera personajului principal si cateva secvente culese din jocuri precum F.E.A.R.. Mai exact, intervin diverse spirite si fantome, care te sustrag din lumea reala. Mai intai, te salveaza iar mai apoi vor incerca sa te impiedice sa-ti duci planul la bun sfarsit.
Inca un lucru care m-a enervat este prostia inamiciilor. Bataliile difera doar prin context, nu si prin intensitate. Am observat si mici bug-uri, cum ar fi trecerea personajelor din jur prin tine. Grafica, in schimb, este ireprosabila. Lungimea jocului este relativ potrivita. Nu este foarte mare dar, tinand cont de calitatea luptelor, este potrivita.
Nota finala: 8,5.

Schizofrenie maternala

Diversele relatii umane pot produce astfel de manifestari umane. Melodia este foarte tare. Sa facem pe nebunii!

Curiozitati temporale

A patra dimensiune isi face de cap. Se distreaza cu niste cubaneze, cu mult rom, cu fructe de mare si cu salsa. Fie ca vrem, fie ca nu, suntem si noi implicati in petrecerea aceasta. Este o petrecere la care suntem prezenti, fara invitatii si fara sa ne simtim bine. Este o petrecere la care noi suntem mobilierul si paharele, mangaiate doar pana in momentul in care ne-am golit sau nu mai exista persoana capabila sa stea pe noi.
Lumea se schimba. Noi ne schimbam. Cantecul sirenei nu ma mai atrage sau, mai exact, ma atrage mai mult acum realul cu perspective concrete. Mai sunt si alte motive, care probabil conteaza chiar mai mult. Asa a fost sa fie si inteleg, pe deplin, efectul fluture, care ne guverneaza vietile. Oricum aveam de ales: mediocritate sau performanta. Am ales, in mod neasteptat, performanta.
Mi-as dori totusi sa pot face un nod in tesatura temporalo-materiala si sa ma strecor in viitor, unde sa observ rezultatul. Dar asta inseamna sa trisezi, nu?! Si cum poti ajunge in viitor, tinand cont de faptul ca viitorul inca nu exista. Poate ca Augustin avea dreptate cand spunea ca timpul nu exista. Poate ca teoria spumei temporale prin care poti crea tunele, daca ai suficienta forta gravitationala, este doar o iluzie.
As dori sa fac un mic experiment. Un experiment prin care voi pune in comparatie timpul real (cronometrat in unitati de masura standardizate) si timpul propriu. Vreau sa vad cat dureaza minutul la Universitate pe la ora pranzului si cat dureaza minutul in Lizeanu la inserat.
Daca totul este relativ, de ce sa nu ne jucam putin?!

Un fel de chillex

Frumos, visator, enjoy!

Suprem

Nu am cuvinte. Pur si simplu ma relaxez si ma simt implinit, da un sens vietii, ma face fericit, sunete frumoase, armonie, lirica, poezie, sentimente, o exprimare. Enjoy!

Mass Effect 2 Review

Mass Effect 2 este exact ca primul. Pe acela nu am reusit sa-l finalizez pentru ca era plic-ti-si-tor !!! Acesta este intr-adevar mai interesant, dar nu cu mult. Nu am auzit de oameni care sa moara, practic , de plictiseala dar daca sunteti doritori sa incercati si va plac senzatiile tari, luati Mass Effect 2 si bibiliti toate planetele din galaxie. Va apuca nebunia !
Dar care e faza cu planetele? Hai sa incepem cu inceputul. La sfarsitul primei parti, tu mori dupa ce nava ta explodeaza. Cerberus (o firma de dimensiuni, cu adevarat, galactice si cu tone de bani) te reanimeaza dupa doi ani cu scopul de a salva umanitatea. Seful tau, The Illusive Man, este o copie a lui G-Man ca fizionomie. Nu are servieta si costum, iar, spre deosebire de versiunea HL, acesta comunica cu tine. Rolurile sunt intr-un fel aceleasi, ei hotarandu-ti soarta pana la un anumit punct.
Faci tot felul de misiuni, iti strangi o echipa de extraterestri, unul mai ciudat decat celalalt, si ataci baza Collectorilor.
Vizitezi planete, strangi resurse, vizitezi statii intergalactice, iti cumperi imbunatatiri la armura si la arsenal, iti salvezi echipajul care a fost rapit, distrugi un android imens si gata. Desigur, asta este versiunea extrem de scurta a povestii. Pe parcurs, apar tot felul de probleme pe care le rezolvi in functie de preferinte. Ai intodeauna mai multe optiuni, element care ofera jocului complexitate si te obliga pe tine sa te implici mai serios.
Luptele sunt placute si nu sunt monotone, cum erau cele din Mass Effect 1. Misiunile si hartile sunt bine gandite, unice si care reusesc sa-ti capteze atentia si energia. Este chiar reusit din punctul acesta de vedere.
Grafica este mai mult decat decenta, dar ambianta auditiva nu te atrage cu absolut nimic. Daca nu ar fi conversatiile cu celelalte caractere poti chiar sa inchizi boxele, ca sa nu consume curent electric, sau sa pui o manea mai saltareata ca la patru dimineata.
Eu ii ofer nota 9. Poate cu Mass Effect 3 vor obtine mai mult.