A patra dimensiune isi face de cap. Se distreaza cu niste cubaneze, cu mult rom, cu fructe de mare si cu salsa. Fie ca vrem, fie ca nu, suntem si noi implicati in petrecerea aceasta. Este o petrecere la care suntem prezenti, fara invitatii si fara sa ne simtim bine. Este o petrecere la care noi suntem mobilierul si paharele, mangaiate doar pana in momentul in care ne-am golit sau nu mai exista persoana capabila sa stea pe noi.
Lumea se schimba. Noi ne schimbam. Cantecul sirenei nu ma mai atrage sau, mai exact, ma atrage mai mult acum realul cu perspective concrete. Mai sunt si alte motive, care probabil conteaza chiar mai mult. Asa a fost sa fie si inteleg, pe deplin, efectul fluture, care ne guverneaza vietile. Oricum aveam de ales: mediocritate sau performanta. Am ales, in mod neasteptat, performanta.
Mi-as dori totusi sa pot face un nod in tesatura temporalo-materiala si sa ma strecor in viitor, unde sa observ rezultatul. Dar asta inseamna sa trisezi, nu?! Si cum poti ajunge in viitor, tinand cont de faptul ca viitorul inca nu exista. Poate ca Augustin avea dreptate cand spunea ca timpul nu exista. Poate ca teoria spumei temporale prin care poti crea tunele, daca ai suficienta forta gravitationala, este doar o iluzie.
As dori sa fac un mic experiment. Un experiment prin care voi pune in comparatie timpul real (cronometrat in unitati de masura standardizate) si timpul propriu. Vreau sa vad cat dureaza minutul la Universitate pe la ora pranzului si cat dureaza minutul in Lizeanu la inserat.
Daca totul este relativ, de ce sa nu ne jucam putin?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu