Sunt in conflict cu prezentul. Ma deranjeaza modul unor persoane de a gandi cu principalul organ al digestiei : stomacul sau, cum se spune in Obor, burtoaca. Toti vor sa aiba, sa aiba, sa aiba !!! Sa fie, sa bage in burti, sa bage in casa, sa bage in frigider, sa bage in camara, sa bage in pivnite, sa umple portbagajul, sa infunde contul din banca, sa plezneasca dulapul, sa crape geamantanul, sa moara vecinu' de dusmanieee!!! ....
Acest lucru ma deranjeaza. Simt nevoia sa pun intrebarea definitorie pentru stadiul preoperational: De ce? De ce ganditi cu burta?
Probabil ca eu nu posed mijloacele necesare pentru a ajunge la un astfel de comportament. Verbul "a avea", pentru mine, impune niste norme si niste limite. Exista un minim si un maxim. Diferenta din minim si maxim? Aproape inexistenta. De ce trebuie sa am mai mult decat am nevoie? In plus, aceasta intrebare vine, in realitate, si cu o mica completare: De ce trebuie sa am mai mult decat am nevoie, daca asta inseamna sa-l privez pe alt individ de acel bun? O sa-mi raspundeti ca eu dramatizez si ca ar trebui sa accept acest lucru deoarece "viata este o jungla, in care doar cei puternici supravietuiesc". Viata este o jungla, dar nu de aceea ne-am ridicat in pozitie bipeda acum cateva sute de mii de ani? Nu ne-am ridicat ca sa ne putem ajuta intre noi? Nu ne-am ridicat ca impreuna sa fim mai puternici? Nu ne-am ridicat ca sa starpim jungla?
Poate ca sunt eu stupid. Poate ca nu inteleg. Dar vin cu o simpla intrebare: Daca eu gresesc, de ce, atunci cand vad toate mizeriile dintre noi, omul din mine se face mic, mic, mic de tot si sta sa se stinga?
P.S. Burta este buna pentru: a fi masurata, a face rating si in ciorba. Atat!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu