Asa ar fi trebuit sa se numeasca acest grup pentagonal. Frumusetea este un numitor comun, o cifra unu atotprezenta in toate ecuatiile fundamentale, dar, in special, in flacara aceasta veche si intensa de care vorbeste melodia. Aceasta melodie nu merita o seara de luni. Nu, nu, nici macar una de sambata. Aceasta melodie merita toate apusurile, un imn al trecerii flacarii noastre fundamentale in intuneric.
Si sa retinem ca unele flacari nu pot fi aprinse decat de muzica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu