Ganduri

De acum incolo imi voi tine un carnetel langa pat caci de fiecare data cand ma pun sa dorm noaptea, imi vin tot felul de idei si ganduri, si regret ca nu am cu cine sa le impartasesc cand sunt treaz. Acum voi incerca sa imi amintesc la ce ma gandeam azi-noapte, o sa fie cam dificil, iari textul original nu suna asa. In fine, ma voi stradui.

Stateam eu asa si ascultam Nirvana, si ma gandeam...suntem in luna August. La sfarsitul lunii incep examenele, vacanta a inceput in Iulie. Au trecut 2 luni si ceva zile de cand pazesc Bucurestiul sa nu il fure cineva. In aceste 2 luni, lumea, a fost plecata pe la mare/munte/alte taramuri fantastice. Foarte frumos. Nu acuz pe nimeni. (acum o sa fiu egoist) Eu pe de alta parte, am fost disperat sa nu raman pe langa. Si am ramas!! :)) Nu asta e ideea. O succesiune de evenimente ghinioniste si tragice au facut ca, si anul acesta sa raman in casa. M-am trezit dand mesaje, abordand lumea pe mess (care mai suferea de plictiseala prin zona) incercand sa facem ceva creativ. Esec total! Intr-adevar am iesit, dar foarte greu ne-am miscat. Un basket pe acolo, un muzeu pe dincolo..si..inapoi acasa. Mai abordam pe cineva : "Ce faci?", "Ma pregatesc sa plec la mare." :| lol...altceva mai stiti? Bine acum inteleg foarte bine sentimentul. Atunci cand pleci cu prietenii nu te mai intereseaza unde mergeti si a cata oara...important e ca sunteti impreuna sa va petreceti timpul impreuna, poate sa fie si la marginea vulcanului, ideea e sa te simti bine :) Nu stiu ce sa mai cred. Sa fiu eu ala ciudat? Creep-ul in persoana? Nu am bani, restantele imi aduc aminte ca nu am invatat cand trebuia, joburi nu se lipesc de mine, si totusi traiesc! Da cu ce chef? De ce oare ma mai trezesc eu dimineata? Aceeasi rutina...baie, mancare, pc, tv. Cu cine sa schimbi o vorba? (in afara de parinti, nu ii includem si pe ei in discutie, ei sunt omniprezenti:)) Cu cine sa schimbi o vorba, cand toata lumea are treaba, mai putin cu tine? Ah? De ce sa ma tot agit eu asa, sa lipesc oamenii de mine? Dar si daca fac opusul, astept sa vina lumea la mine? Pot sa stau asa pan la batranete nu? Acuma nu imi plang de mila (desi daca recitesc ce am scris, cam asa suna:)) nu imi plang de mila, dar, zic si eu, nu e orasul asta infect? Oamenii la randul lor? Totul e infect, ies din casa, aceleasi traditii, saluti vecinii cu care nu ai schimbat o vorba in afara de "buna ziu/saru mana" (oribila expresie saru mana asta), mergi mai departe, aceeasi tigani la colt de strada fac si ei un ban la Stanleybet (ei numesc asta munca), te sui in masina/tramvai, vezi figurile triste ale oamenilor, figuri post-decembriste, care se mira de tot ce e in jur, si tu, TU esti viitorul poporului!! Ai tzoale frumoase, ai gusturi rafinate, ai prea mult timp liber(asta explica freza complexa), timp liber in care contemplezi cum sa scapi tara de saracie (in timp ce parintii vin cu fonduri alocate...HAINELOR) Ce penibil ma simt! Mie rusine sa ma plimb intr-o lume saraca in pantofi de aur. Altii nu au probleme d-astea. Dar totusi uite ca ma plimb in pantofi de aur, sa ma vada lumea. Dar nu orice lume, lumea care vreau eu (ignorand pe ceilalti). Ce urat! Hei da ce sa facem, nu trebuie sa ne traim viata, nu? Acum 40 ani oamenii nu gandeau asa. Si erau fericiti. Nu cumva am devenit fitzosi? Toti suntem fitzosi si avem pretentii. Primul cuvant pe care il aude un parinte in zilele noastre de la un copil este "vreau..." Vrem, vrem, vrem! Si eu vreau, dar cand ma gandesc mai bine la ce spun, parca nu mai vreau. Mai bine ii iau in brate si le spun ca ii iubesc, si ca mi-au dat tot ce e posibil, mi-au dat ce ei nu au avut. Eu ma simt foarte norocos, am parte de cei mai buni parinti din tara asta, ii iubesc dar nu le spun asta zilnic, dar o arat cand am ocazia. In camera mea, in coltul meu, ma simt trist in raport cu cei din jur, dar daca ma intrebi pe strada "cum te simti?" o sa raspund ca "bine!" si nu mi-ar mai pasa de mine, as merge cu voi sa traim momente minunate si sa nu imi pese de altceva.

Nu caut simpatie/mila, doar empatie si intelegere. E sambata, mai am ziua de azi si maine. Dupaia o iau de la capat. Acuma toti se intorc din calatorii, au povesti de spus, altii se pregatesc de plecare lumea vine, lumea pleaca, intr-o buna zi, cei ce pazesc isi vor lua liber...sa nu ii cautati.