Madonna in Bucuresti

Oare de ce scriu eu despre Madonna? Doar nu sunt fan. Pentru ca prin intermediul unor buni prieteni, am reusit sa ma angajez la eveniment pe post de ajutor/impinge cutia. Job-ul ok, no stress, fara griji. Acum, trecand peste asta, in ziua concertului totul a decurs normal, ia aia, du-o acolo, ajuta-l pe ala...etc. Se aude o voce : "avem nevoie de 12 oameni care sa stea pe timpul concertului sa ajute!" hop si eu cu bunul coleg Bobby. Primim bratari, ne implanteaza cipuri sataniste, etc.

Stam in spatele scenei. Trece timpul, ardem gazul, cocalarii pe sistemul la fiecare sfarsit de propozitie urmeaza anotatia 'pula', ii ignoram, prostii de ei. Dupa ceva vreme, agitatie...vine cineva, prima impresie parea a fi o fata nu mai mult de 20 ani, mica de inaltime si cam firava asa. O fi din dansatori. Lumea se aduna...bah ia stai asa...asta e Madonna? E nah!......da mah! Ea e! Lol :| (intr-un mod pozitiv). Cum naiba reuseste sa se pastreze asa de bine? Mai stie sa si danseze. Mai trece vremea, incep repetitiile, se testeaza sunetul, totul e ok. Suna bine, se misca bine. Si a plecat. Wow!

E seara, se pregateste show-ul. Vine dj-ul sa cante la deschidere, toate bune si frumoase, in backstage agitatie bineinteles. Nush cu ce naiba ma ocupam da ma trezesc ca ma striga Bobby de sus. Ma duc acolo. Dj-ul a terminat, pleaca, isi ia pupitrul si sculele, le ambaleaza (nu el...ajutoarele de noi faceau asta...12 la numar). Asa eram sus in spatele ecranului pe scena, era aproape 10 seara (intuneric da luminile spectacolului erau in functie), ne zice englezul: "c'mon guys i'm gonna make you famous, you're gonna be on youtube, you'll thank me later :)" ne da 2 mopuri si cica "follow me, c'mon let's go".......unde? PE SCENA!!! trecem de ecranul imens...si incepe woooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooow!!!!!!!!!!!!!!!!!
Imaginea a peste 60 mii de oameni luminate de scena, care ne aclamau pe noi. Mi-am ridicat mana in aer - semnul rock n roll - si iarasi wooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooooow!!!!!!!!!!!!!!!!
Nush ce facea Bobby si englezul eu zambeam cuprins de extaz si fericire, uimit de eveniment. Am traversat scena pana in centru, englezul ne-a pus sa dam cu mopul. Lumea era acolo se uita la noi, unii aclamau...moment epic! Eram in fata oamenilor, oamenilor lui Madonna, imaginea este de neuitat, sentimentul de rockstar, deci asta inseamna sa fii faimos! Treaba a durat vreo 8 minute, am coborat inapoi in spate. Aftershock...coae am fost pe scena!!! Wooohooo!

Moment epic. Cati au ocazia sa vada si sa treaca prin asa ceva? M-am simtit unic ca nicodata in viata, m-am simtit inteles, si parca toata multimea era cu mine. Puterea masei...epic. Mirific, bestial, minunat. Alea 8 minute m-am simtit special. A urmat concertul, ne-am retras undeva in lateralul scenei si am urmarit vreo 40 minute. Totul a fost bestial. Si nu sunt fan Madonna, dar a fost impresionant. Tributul MJ a fost cireasa de pe tort. Am ramas masca. Prea multe sentimente de placere mi-au trecut si nu pot sa explic. Lumea asta a concertelor e minunata. Mai tarziu inapoi la treaba.

Am cunoscut englezi, australieni, bucatari, sunetisti, oameni din staff, am vazut dansatorii, pe Madonna, am auzit-o, am fost in atentia evenimentului pentru o secunda, totul a fost epic. Sunt foarte multe de povestit dar ma rezum la esential. Am vazut, am trait, multumesc.