Samuel

Barbatul cu doua inimi se sui in tramvaiul acela si se aseza langa geamul murdar ca sa poata admira decorul de carton cenusiu din jurul sau. Straina cu palarie rosie il trage de mana stanga, fiindca era stangaci, si-i spune pe un ton tragic:
- Nu conteaza. Uit-o. Eu te pot face fericit.
Samuel, caci asa il striga constiinta sa, o auzea dar nu intelegea cum buzele ei sincere nu se miscau. Aveau totusi un mic tremurat violet, o urma de muscat dar si un mister demn de a fi cercetat.
- Dar tu cine esti? Ce stii tu despre mine? spuse Samuel facand un pas in spate, pantofii lui facand un clanc enervant.
- Nu trebuie sa te sperii de mine. Nu vreau decat sa te ajut...
El stiu imediat cine este si ce doreste dar in loc sa se linisteasca incerca sa fuga.
Straina il prinse de maneca dreapta, fiindca era singura maneca lunga, si opri timpul prin SMS. Samuel mai trecuse prin asta. Stia ca nimic bun nu va rezulta si incerca sa se impotriveasca. Hilar de inutil. Straina era groaznic de puternica, mai puternica chiar decat Nikita.
- Samuel, nu te mai zbate ... Stii bine ca nu poti face nimic si ca eu voi avea castig de cauza. Mereu a fost asa...
- Nuuu! Nu mai vreau sa ma pacalesti cum ai facut-o in ultimele sapte dati! Nu vreau sa-mi mai pierd inca o inima! Mai am doar doua si nu vreau sa le pierd ...
- Imi pare rau dar asa trebuie sa fie ...
Straina cu palarie mov disparu pe dupa geamul murdar. Luase cu ea una dintre ultimile inimi ale lui Samuel si i-o puse in geanta Prada domnisoarei care statea pe scaunul de langa geamul celalalt. Asa a facut mereu straina. A impartit inimile lui Samuel peste tot dar niciodata nu le-a mai adus inapoi, ci le-a lasat sa fie zdrobite si apoi aruncate.