Niste ciudati

Eu cred, ca noi astia ce isi au veacul prin bucuresci, suntem niste ciudati. O zic cu ochii si mintea unui om ce vine de peste mari si oceane, incerc sa fiu empatic. Majoritatea expresiilor oamenilor sunt neutre spre dezgust si speriate. Nu prea sunt oameni fericiti pe aici, am observat chiar si la mine, ca printre singurele lucruri care ne face fericiti pe strada este atunci cand ne vine transportul, poate de aceea e inghesuiala cand se deschid usile. Daca mai prinzi si loc pe scaun intri in extaz. Daca nu se urca niste cocalari/dubiosi parca traiesti intr-o lume de vis, parca plutesti pe un nor spre casa. Am mai observat ca un drum frumos spre destinatie te face fericit, traiesti intr-o ignoranta a lumii reale. Cand nu trebuie sa astepti liftul o infinitate, asta dupa ce a trecut pe la toate etajele parca evitandu-te in mod special, incepi sa te intrebi daca nu cumva e vreo gluma pusa la butonul si asa mancat de gandaci (banuiesc) iar luminitele in forma de sageti sunt ori acoperite cu guma ori pur si simplu nu exista, iar daca liftul ajunge candva intr-un timp si spatiu trebuie sa ai grija unde calci, becurile astea ar trebui puse in niste gratii electrificate. Daca nu se intampla nici una din astea ai inceput ziua cu bine. Cand iesi din bloc nu calci in mucozitati/resturi de seminte/iarasi gumele habal babal sau in chestia aia pe care nu reusesti sa o definesti. Cand mergi pe trotuar/locul de parcare al daciei familiei Aurel, treci pe langa o fata frumoasa si in loc sa mirosi un parfum, ghena/groapa de gunoi de alaturi e mult mai insistenta sa fie si ea bagata in seama. Te uiti in sus coapcii arata precum niste cioturi, le mai lipsesc niste spanzuratori. E cam trist la noi in general. Dar in schimb lumea stie sa se imbrace la moda, cu cat arati mai bine cu atat esti mai sarac, in categoria asta ma inscriu si eu si incep sa nu ma mai suport. Parca ma simt vinovat ca am tzoale mai decente. Un set de trening si niste slapi din obor m-ar face sa ma simt mai bine integrat in ambianta. Dar cand ajungi prin centru te uiti in jur si parca ai intrat in alt oras. Oi fi trecut printr-un dulap si eu sa nu fi observat? Lume draguta, fete frumoase si inaccesibile peste tot care fac shopping!! Dar unde sunt depozitele de marmura si granit? Unde sunt sacii de Ceresit si muncitorii ce parca stau la o defilare de moda pe margine? Dar in schimb aici exista mai multi saraci decat la periferie, cersetorii sunt la tot pasul iar tiganii sunt in mediul lor, trebuie sa existe o balanta intre bine si rau nu? Nu pot sa ma simt normal intr-un mediu bolnav, saracit, depresiv si post-comunist. Totul e trist in jur, poate de aceea ne place sa ascultam muzica pe strada, sa fim un pic mai ignoranti decat suntem. E nevoie de cutremurul asta de o veni pe viitor, sa mai faca niste curatenie ca e jegul prea gros si nu mai poti sa mergi pe el. O sa mai moara niste oameni rai, cretini, dobitoci, saraci, prosti si scapam de niste blocuri murdare. E un bine. Cred ca degeaba fuge lumea de aici, orasul asta iti fura o bucata din tine si o pune intr-un borcan.