Infiltrata pana in nucleul celulelor miocardice apa aceasta ne da peste cap. Ploua de ceva timp. Nu stiu exact de cat si sincer nici nu vreau sa stiu. Ploua afara si ploua inauntru. Ploua si sterge de pe fetele noastre zambetul iar din cusca caldura iese ca un torent pentru ca cineva a lasat deschis un geam la etajul five. Inconstienta sau doar natura umana? Conteaza mai putin.
Se simte nevoia de Soare. Il astept sa se uite macar pe furis din spatele turnului de beton ceausist la mine. Ca si la melc, i-am pus un cantecel pentru a-l incuraja. Putin JL ar trebui sa fie exact ce trebuie.
Later edit: Cand am scris acest post becul sistemului nostru solar chiar isi facea aparitia la dans. Fusese in concediu paternal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu