Casa scartaia in calea vantului ametit. La fel scartaie si inima mea in cusca facuta din lemn de granit. Ea ma intreaba mereu naiva si balosind cuvintele cum a ajuns acolo. O mint si-i zic ca nu stiu. Apoi ma intreaba cand va iesi. Sunt sincer si-i zic ca nu stiu. As vrea totusi sa stiu. Sa stiu poate un maistru lacatus sau poate doar pe cineva cu un polizor unghiular pe carbuni ecologici facuti din lemn de import.
Vad o asemanare intre casa mea si cusca. Factura la intretinere. E mare. Si fondul de rulment ma seaca. Dar am totusi un as in maneca de la maieu. Se numeste protest.
Da. Protestez. Cum anume? Nu stiu. Ca daca as stii n-as mai plati nici intretinere si nici fondul de rulment.
Si mai este un lucru. Culoarea. Casa e gri cu doua ferestre mov si acoperisul inexistent pe cand cusca este cenusie fara ferestre si cu parcare subterana pentru trei biciclete cu o roata si cutie de viteze hidramata cu bule (recomandam Calgon 2 in 1 si Fairy Extra Lemon).
Morala? Morala s-a mutat din cartier. Sta acum pe undeva pe langa noul sediu OTV. Am inteles chiar ca s-a angajat paznic la monumentul Elodiei Necunoscute. S-a vopsit brunet si are cercel. Cercel in respect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu