Fotbalul romanesc este ca un rahat suparat pe fundul unei caldari cu apa rece. Asa ar trebui sa arate si emblema de pe tricourile echipei nationale. Sa fie colorate galben de urina, cu emblema unei caldari puturoase si ruginite pe piept si cu "Descultii Europei" stilizat pe spinare. Se propune dezinfectia si recomercializarea. Se invoca viitorul. Eu propun trecutul si groapa de gunoi. O inmormantare decenta cu mici si seminte de floarea-becului la care sa vina Platinescu, Dragomirini, Sanduval si Sept Blattpufos. Se va canta o leaca de reggae si niste tangouri vechi si se vor auzi filmulete cu momentele magnifice de la Guadalajara (3-2 cu Brazilia lui Pele), victoria cu Italia, mondialul american si holograme imagionare cu Montevideo 1930. Nu va plange decat gazonul. Acelasi gazon care plange de dorul lui Piti Apolzan, Gicu Dobrin, Giussy Baratki, Titus Ozon, Rodion Camataru, "Top" Voinescu, Ilie Balaci si multi altii care ii frangeau inima de fiecare data cand il paraseau pentru apa calda a dusului din vestiar.
Fotbalul romanesc are nevoie iar de import de spirit si schelet la fel ca in 1926. Are nevoie de maidan si poezie. Are nevoie de romantism si crampeie de geniu.
p.s. Diseara o sa jucam cu sacul de peste imputit care considera basica o ciupeala pe langa meseria de zi cu zi la bacania din oras. Probabil vom ramane in gura cu aroma unei cepe degerate si ne vom imbata cu mirosul exasperant-lila de formol si fals. Sa speram ca nu ramanem si fara apa din galeata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu