Alfabetul este o constragere prea mare pentru el. La fel si tavanul uneori. In alte dati ii este amic. Tovaras de amaraciune si lemn. Cu peretii se intelege bine pentru ca au geamuri termopan cu rame triplu cartonate si var pe ei. Podeaua este incolora. Asta era singura culoare la galeata pe care o aveau la magazinul din colt. Ar mai fi tabloul de pe peretele rosu. Tabloul l-a primit de la un vecin pe care apoi nu l-a mai vazut niciodata. Nici macar in minte nu-l mai poate vedea. Unii zic ca ar fi ramas blocat in propriul cosmar pentru doua eternitati cu reducere a sentintei pentru purtare mizerabila. E posibil tinand cont de abundenta de cosmare si slabiciunea firewallurilor de productie ialomiteana.
Este marti dimineata si usa din lemn de alun se deschide scartaind ca la un cavou. Lumina obositoare patrunde pe varfuri in camera si-l trezeste cu o palma pe ceafa. Se incalta, respira adanc, deschide ochii si iese. I-a mai ramas doar infinitul care-l invita la un ceai de sunatoare si fericire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu